De mulți ani zace în mine dorinta de a așeza pe hârtie o serie de gânduri și concluzii despre ceea ce aș numi, între ghilimele, „aventurile de business” din lumea pescuitului. Din diverse motive, am tot amânat acest moment. Până astăzi.
Să purcedem, așadar, cu cărțile pe față. Nu știu cați dintre dumneavoastră v-ați imaginat vreodată dacă și în ce măsură un proiect independent precum pescaramator.ro a fost curtat de brandurile din domeniu. Răspunsul este un „Da!” hotărât, rostit cu subiect și predicat. De-a lungul timpului, am primit atât de multe propuneri de colaborare din partea unor locații de pescuit sau magazine de profil, încât astăzi mi-ar fi aproape imposibil să le mai enumăr pe toate.
Unele dintre aceste discuții au rămas doar la stadiul de simple intenții; altele, în schimb, s-au concretizat. Din eleganță și respect autoimpus, nu voi da nume sau detalii specifice, însă am să vă împărtășesc experiențele care m-au marcat profund și care m-au determinat să nu mai „pun botul”, cum se spune în popor, la așa-numitele „oferte de nerefuzat”.
Prima lecție: Când recunoștința se plătește cu nesimțire
Cu câțiva ani în urmă, am bătut palma cu trei locații de pescuit din proximitatea Bucureștiului. Înțelegerea a fost una clasică, de tip barter: promovare din partea mea, acces pe baltă din partea lor, fără implicarea vreunei tranzacții financiare. Toate bune și frumoase, până într-o zi când realitatea m-a izbit brutal. M-am trezit pe rând cu paznicii și administratorii acelor bălți venind la umbrela mea nu pentru a mă întreba de sănătate, ci pentru a-mi cere să plătesc taxa de pescuit. De parcă această lipsă de caracter nu ar fi fost suficientă, a urmat și partea a doua: mi s-a sugerat, voalat, să-mi răresc vizitele pe proprietățile lor.
Am rămas pur și simplu înmărmurit. Timp de zece luni de zile, promovasem acele bazine non-stop. Când am început colaborarea, administratorii se văitau că nu au clienți sau că business-ul nu merge așa cum și-ar dori. În verile acelea, datorită expunerii de pe site, bălțile s-au umplut până la refuz. Pescarii stăteau umăr la umăr. Chiar și în cursul săptămânii, când ieșeam la o partidă rapidă, nu mai găseam un loc liber unde să arunc un ac.
Cum era posibil ca, după ce le-am pus afacerea pe picioare, să vină să-mi ceară taxă? Desigur, mi-am achitat pe loc datoria cerută, dar din acel moment picioarele mele nu au mai călcat acolo, iar promovarea s-a stins definitiv.
Este exemplul perfect al vorbei românești: omul, când se vede cu sacii în căruță, uită repede de unde a plecat. Sunt mândru de faptul că aportul meu a contat decisiv în popularea acelor locații – lucru demonstrat clar de cifre și de prezența masivă de pe maluri –, dar am rămas cu un gust amar din cauza caracterului de bandit al acelor administratori. De atunci, am închis definitiv capitolul barterelor. Nu mai am nici timpul și nici energia necesare pentru a încasa țepe de la patronii de luciu de apă.
Iluzia comisioanelor și generozitatea „de carton”
Trecând la a doua categorie, mulți dintre voi probabil vă întrebați câți organizatori m-au contactat de-a lungul anilor pentru a le promova competițiile. Nu au fost extrem de mulți, cred că de vreo șase ori în total. Însă absolut niciunul nu a venit la masă cu o ofertă echitabilă, de tip win-win. Pretenția era universală: eu să le pun la dispoziție platforma și audiența, iar ei să beneficieze de promovare gratuită. Cum s-ar spune, pe ochi frumoși. Răspunsul meu a fost, de fiecare dată, un refuz garantat.
În aceeași notă se înscriu și cei din a treia categorie: comercianții de nade, momeli sau articole de pescuit care doreau să-și ruleze stocurile prin intermediul comunității pescaramator.ro. Formula lor magică? „Îți oferim un comision din vânzări!” O abordare care nu face altceva decât să subestimeze valoarea unei platforme construite cu efort și onestitate.
Cireașa de pe tort au reprezentat-o, însă, două oferte venite din Delta Dunării, din partea unor pensiuni. Planul lor era simplu: eu trebuia să le atrag clienți și să le asigur vizibilitatea pentru întregul sezon următor, iar la schimb primeam un sejur de trei zile. Sună atractiv la prima vedere, nu? Detaliul omis din ecuație era însă de o ironie maximă: sejurul oferit era pentru o singură persoană. Cum vine asta? Să muncești, să scrii și să expui o locație timp de minimum șase luni de zile, iar recompensa să fie o vacanță în care să nu-ți poți lua nici măcar partenerul de viață alături? Nu, mulțumesc!
Un manifest pentru un pescuit curat
În concluzie, dragii mei, Pescar Amator a fost și va rămâne o platformă extrem de vizualizată, accesată zilnic de mii de pasionați, indiferent de anotimp. Scopul acestui spațiu online este strict informativ și educativ. Aici ofer și voi oferi mereu informații utile, veridice și practice pentru orice pescar, fie el amator sau profesionist.
Doresc să fie foarte clar pentru toată lumea:
-
PescarAmator.ro NU promovează în mod expres nicio locație de pescuit privată.
-
PescarAmator.ro NU vinde și nu intermediază comerțul cu articole de profil.
-
PescarAmator.ro NU promovează competiții sau concursuri, cu excepția cazurilor stricte în care site-ul este cooptat oficial ca partener media.
Așa că, scumpilor, proiectul nostru este și va rămâne un colț curat, sincer și direct. Un spațiu liber de marketing agresiv, de spam-uri sau interese obscure. El există, rezistă și se autosustine exclusiv prin pasiunea mea și prin sprijinul sau donațiile venite din inimă de la comunitatea noastră de pescari.
În speranța că mesajul și filozofia din spatele acestor rânduri au fost înțelese corect, vă las cu un gând care mie mi-a ghidat pașii pe orice mal: Respectă natura, iar ea, într-o zi, te va răsplăti înzecit.
Cu drag,
Leo
